Tanzania si cel mai frumos apus Alina Costici

Am ajuns in Tanzania trecand granita cu Kenya, dupa un drum de aproximativ sapte ore prin savana din Maasai Mara si prin sate africane insirate intr-o ordine ce parea interminabila. 

Ca sa intri din Kenya in Tanzania, ai nevoie de vaccinul de febra galbena, cerinta obligatorie atunci cand se tranziteaza doua tari africane. Dupa un control rapid, ne-am mutat bagajele dintr-un jeep in altul si am pornit la drum.

Primul contact cu Tanzania a fost in Serengeti si as vrea sa pot transmite in scris toate sentimentele traite. Africa este magica, de la pamantul acela rosu la savana nesfarsita si cel mai frumos apus de soare din cate am intalnit si trait pana acum.

Serengeti este pamantul fara sfarsit, asa cum il numesc oamenii maasai si asta este si senzatia pe care ti-o ofera.

In Serengeti, am fost cazati la Sopa Lodge, cu camere cu vederea catre savana africana, unde in fiecare dimineata puteai sa stai sa iti bei cafeaua si sa privesti rasaritul, in pregatirea unei noi zile de safari.

O zi de safari incepe de dimineata, in jur de opt si jumatate – noua, cu multa curiozitate si speranta ca o sa reusesti sa observi cat mai multe animale. Pranzul este luat de la cazare si pus de ghizi in masina. Pentru ca vorbim totusi de animale salbatice care se afla in continua miscare, trebuie sa te bazezi pe intuitia si experienta ghizilor pentru a le afla pozitia si de ochii tai abili pentru a le depista. Pot sa va asigur ca experienta este una extraordinara. Am vazut turme de elefanti, de la cei mai mici la cei mai mari, de la batrani la pui, toti veniti la rau in mijlocul amiezii sa faca baie, sa se racoreasca si sa ia o mica gustare. Ne-am amuzat copios de elefanteii care alergau cu patima si o vointa de fier o biata pasare care le incalca teritoriul si cei care se tavaleau in namol.

Am privit cu ochi uimiti si cu interes la vanarea unei antilope de catre o familie de lei. Ceea ce este curios este ca, in cazul leilor, femela este cea care vaneaza, iar masculul este cel care are parte de prima bucata din vanat, urmand ca restul sa se imparta egal intre membrii familiei.

Nu as putea sa exprim in cuvinte sentimentul pe care l-am avut cand, atenta la vanatoare, am intors capul in stanga si, la doi metri de jeep, erau trei lei care se relaxau, ignorand total intreaga agitatie din jurul lor si cascand linistiti in soarele diminetii. As putea sa spun ca, pentru mine, cascatul lor nu a fost tocmai unul linistitor, insa lipsa lor totala de interes fata de oamenii care ii priveau minunati, mi-a redat rasuflarea.

Evident, nu au lipsit din peisaj animalele mele preferate: zebrele si girafele. Zebrele erau cele mai numeroase si umblau agale dintr-o parte a drumului in cealalta. Pare destul de surprinzator sa gasesti, intr-un mediu dominat de nuante de maro si verde, un animal care iese atat de mult in evidenta prin combinatia culorilor si care reuseste totusi sa se acomodeze atat de bine si sa se piarda in peisaj. Zebrele sunt animale care traiesc in cuplu si care se bazeaza pe suport reciproc. Daca unul se uita si pazeste partea stanga, partenerul este atent la partea dreapta, daca unul se odihneste, partenerul sta de veghe.

Uneori, iesind din coroana copacilor de acacia, puteai sa observi niste ochi curiosi si urechi atente: erau magnificele girafe, cu gatul lor lung, atat de lung, incat ne intrebam cum reusesc sa isi pastreze echilibrul cand se deplasau. Si acum am intiparita pe retina imaginea copacilor de acacia, cu gaturi lungi de girafa, in apusul rozaliu din Serengeti.

A doua oprire a fost in Ngorongoro, un crater vulcanic imens, unde ghizii spun ca ai mari sanse sa observi rinoceri si flamingo roz. Flamingo roz am vazut, pranzul cu hipopotami am luat, din pacate rinocerii nu erau prin zona, insa asta a fost doar un mic regret comparand cu tot ce am vazut si trait in zilele acelea.

Peisajul din Ngorongoro este mai arid ca cel din Serengeti, mai selenar, cu iarba mai joasa si cu palcuri de apa din care, cand este cald, se evapora sarea pe care poti sa o simti pe buze, de aceea hidratarea este foarte importanta, chiar daca optiunile de a elimina apa se rezuma la faimoasele bush toilet sau la a verifica roata din spate, insa realizezi ca esti in mijlocul unui pustiu si te acomodezi rapid.

Am mentionat de pranzul cu hipopotamii luat pe malul unui lac in care acestia inotau linistiti sau isi faceau siesta, pe iarba. Eram si sub privirea curioasa a pasarilor care parca pofteau la cele pregatite de cei de la lodge in dimineata aceea.

Toti m-au intrebat, cand m-am intors, cum a fost mancarea in Africa, despre servicii, cum sunt oamenii. Raspunsul meu a fost: extraordinar de buna si diversa; ireprosabile; omeni calzi si mereu cu zambetul pe buze, gata sa te ajute cu tot si toate.

Nu ratati Africa, pentru ca este o experienta de regasire, de cunoastere, de observare a naturii. Traim in mijlocul unei ere informatice, rapide si solicitante. Acolo, timpul de opreste pentru a avea oportunitatea sa tragi acel aer cald si prafos in piept, sa deschizi ochii la frumusetea naturii si la minunea ce se desfasoara in fata ta.

Am parasit partea continentala a Tanzaniei cu multumirea ca am reusit sa traim aceste experiente unice si cu entuziasmul urmatoarei opriri: Zanzibar.